...Si am ras in hohote la auzirea repetata a acestei vorbe...si acum daca o aud din nou parca as izbucni in plans. E ora 11...si s-a sunat de pauza dupa 2 ore in care mi-a fost predata una dintre cele mai importante lectii...
Scoala vietii pare sa aiba cel mai productiv sistem...dureaza o viata, nu te lasa sa te plictisesti, nu are pauza mare si nici macar vacanta. Dar e trist... e mult prea trist sa ramai repetent, corigent si chiar sa iei o nota mica. Uite, o colega tocmai mi-a scris ingrosat cu rosu un 3 in catalog. Nu pot sa-l trec cu vederea, nu pot sa-l dreg, nu pot sa-l sterg. Oricat de mult as incerca sa imi refac media cu multi de 10 cu flori cu pupici cu vorbe dulci... 3-ul va ramane acolo nesters.
Si acum ce pot sa fac? Sa realizez ca ce am facut e gresit, sa promit ca no sa mai fac si sa imi aplec capul in pamant. Dar ce folos?
Trebuie sa iau masuri, zic eu...dar ce masuri?! Astept de cativa ani buni, scobindu-ma cu degetul in nas, sa vina maturitatea... sa pot spune si eu ca sunt barbat. Dar nu vine... oare trebuie sa fac eu ceva? Oare trebuie sa imi ridic fundul lenes de pe scaun si sa incep prin a ma preface ca pun umarul la cladirea mea ca om? Posibil...
Concluzia lectiei din seara asta a fost aceea ca nu e deloc benefic sa te pisi contra vantului...nu vreau sa stric sensul textului sau sa-i dau vreo nota nostima...ci chiar asta este... Adica tot ce arunci in fata, la un moment dat iti vine inapoi... si s-ar putea sa iti vina cu o putere mai mare, si s-ar putea sa nu fii atat de puternic incat sa rezisti si sa te ingenunchieze sau sa te arunce la pamant.
Cu scuzele de rigoare, cu rusinea si roseata din obraji care stiu sigur ca in fata ta no sa dispara niciodata, inchei textul.
-cu dedicatie pentru Mihaela careia i-am fost prieten si coleg
Macadam Stories (2015)
Acum 8 ani
